Fibroamele uterine

Fibroamele uterine sunt tumori benigne (non-canceroase) care se dezvoltă în mușchiul uterin. Aproximativ 20-50% dintre femei pot dezvolta fibroame uterine în decursul vieții.

Ce sunt fibroamele uterine?

Fibroamele uterine sunt mase sau noduli care cresc în mușchiul uterin (miometru, de unde și numele alternativ de mioame). Ele pot avea dimensiuni variabile, de la foarte mici (milimetri), până la mari, care pot afecta forma și volumul uterului. Localizarea fibroamelor poate varia:

• intramurale: cresc în peretele uterin
• subseroase: se formează pe suprafața exterioară a uterului
• submucoase: cresc sub mucoasa uterină
• pediculate: atașate de uter printr-un pedicul

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a apariției fibroamelor uterine nu este pe deplin înțeleasă, dar cercetările sugerează că sunt implicați factori genetici și hormonali. Estrogenul și progesteronul, hormonii care reglează ciclul menstrual, joacă un rol semnificativ în creșterea fibroamelor. Astfel, fibroamele tind să se dezvolte sau să crească în dimensiune în timpul perioadelor de activitate hormonală crescută, cum ar fi sarcina și să se micșoreze după menopauză, când nivelurile hormonale scad.

Alți factori de risc includ:

• vârsta: fibroamele sunt mai frecvente la femeile între 30 și 40 de ani
• istoricul familial: femeile cu rude apropiate care au avut fibroame au un risc mai mare de a le dezvolta
• obezitatea: poate crește riscul de apariție a fibroamelor din cauza nivelurilor mai mari de estrogen produse de țesutul adipos
• nașterile: femeile care nu au avut copii au un risc mai mare de a dezvolta fibroame

Simptome

De multe ori, fibroamele uterine nu produc simptome și pot fi descoperite întâmplător, în timpul unui examen pelvian de rutină sau prin ecografie. Totuși, în anumite cazuri, pot cauza diverse simptome, cum ar fi:

• sângerări menstruale abundente sau prelungite
• durere pelvină sau presiune
• dureri de spate
• creșterea frecvenței urinării (în cazul fibroamelor subseroase sau pediculate, care apasă pe vezica urinară)
• dificultăți de concepție sau avorturi spontane

Diagnosticul fibroamelor uterine se face, de obicei, prin:

• examinare pelviană: medicul poate simți prezența fibroamelor în timpul unui examen fizic
• ecografie transvaginală: este cea mai frecvent utilizată metodă de imagistică pentru confirmarea prezenței fibroamelor, precum și pentru determinarea dimensiunii și localizării acestora
• histeroscopie: folosind un tub subțire cu cameră (histeroscop), medicul poate examina cavitatea uterină și identifica fibroamele submucoase
• RMN (rezonanță magnetică nucleară): în cazuri mai complexe, pentru a obține imagini detaliate ale fibroamelor și ale uterului

Tratament

Tratamentul fibroamelor uterine depinde de simptome, dimensiunea și locația acestora, precum și de dorința de a concepe un copil. Opțiunile includ:

Tratament farmacologic

• antiinflamatoare pentru ameliorarea durerii
• contraceptive orale pentru reglarea sângerărilor menstruale abundente
• agoniști ai GnRH (hormonul de eliberare a gonadotropinelor) care reduc mărimea fibroamelor prin scăderea nivelurilor de estrogen și progesteron

Proceduri minim invazive:

• embolizarea arterelor uterine (EAU): se blochează fluxul de sânge către fibroame, ceea ce le determină să se micșoreze
• miomectomie: îndepărtarea chirurgicală a fibroamelor, care poate fi efectuată prin abord chirurgical clasic, laparoscopic sau histeroscopic, în funcție de locația și dimensiunea acestora
• histerectomie: în cazurile severe, când fibroamele sunt mari sau cauzează simptome semnificative, poate fi necesar să se efectueze o histerectomie, adică îndepărtarea completă a uterului

Prognostic

Fibroamele uterine sunt, în general, benigne și nu duc la cancer uterin. De obicei, după menopauză, fibroamele se micșorează din cauza scăderii nivelurilor hormonale. Cu toate acestea, în cazul în care fibroamele provoacă simptome semnificative, tratamentele menționate anterior pot ajuta la gestionarea acestora.

Acest text este conceput pentru a oferi informații utile despre degenerescența maculară legată de vârstă, însă nu înlocuiește sfatul medical profesionist. Dacă vă confruntați cu astfel de probleme, discutați cu medicul dumneavoastră.