Antagoniștii receptorilor de angiotensină II (sartanii) se leagă selectiv de receptorii AT1, împiedicând fixarea angiotensinei II și ducând astfel la scăderea rezistenței vasculare renale și sistemice, tensiunii arteriale și volemiei, cu diminuarea presarcinii și rezistenței pulmonare și creșterea diurezei și eliminării de sodiu. Se consideră că medicamentele din această clasă sunt, în general, bine tolerate, iar efectele secundare nedorite sunt mai reduse comparativ cu ale altor antihipertensive.
[...]
Pentru a vizualiza continutul este necesar sa fiti inregistrat